Traieste-ti visul!

 

Asa se numeste initiativa lui Ciprian Irimies, care impreuna cu alti sapte prieteni, vor strabate un foarte interesant traseu de 1200 km, mergand pe jos 45 de zile. Adica vor face ceva extraordinar de natural si de simplu (dar in acelasi timp complex), se vor plimba, vor cunoaste locurile si oamenii asa cum ar trebui sa facem cu totii – la picior, incet si in tihna – pentru a intelege ceva din ele.

Viteza este cuvantul care ne caracterizeaza firile si timpurile.  Automobilele sunt tot mai rapide, stirile de dimineata sunt vechi, programele ne sunt incarcate la 150%,  nu mai citim ca dureaza mai mult decat un film, trebuie (sau vrem?) sa facem cat mai multe in cat mai putin timp, sa mancam repede,  sa dormim putin, sa bifam toate POI-urile dintr-o destinatie turistica. Impresiile de calatorie se reduc la “am fost si acolo si acolo, am vazut si aia si aia, am facut 3000 de poze (!!), etc…”. Practic succesul unui concediu e direct proportional cu numarul de obiective vazute. Vazute, nu vizitate sau intelese.

Despre ce e vorba? Care e istoria acelei biserici, castel, parc, cladire sau ce-o fi? Cine a facut-o? Cand? De ce asa si nu altfel? De ce acolo si nu altundeva? Cum sunt oamenii? Cum au fost? Ce-au facut ei? Ce obisnuiesc si ce nu? Detalii…

Si asa ajungem sa preaslavim strassele cu magazine, autobandul, desertul sau parcurile de distractie. Prin comparatie, Romania o plasam la coada listei, ca noi n-avem d-alea de mai sus, n-avem ce arata si cu ce ne mandri, ce sa mai, suntem vai de capul nostru. Nu e superficialitate ca suna urat, numai ca de fapt nu intelegem nimic…

Ii felicit si ii invidiez pe tinerii din Timisoara. Cum era vorba aia? Banatu-i fruncea! O sa urmaresc cu atentie jurnalul lor de calatorie, convins fiind ca voi incropi o lista lunga de destinatii, pentru multi dintre noi exotice…

Advertisements

8 Responses to “Traieste-ti visul!”

  1. mama lui florin Says:

    O ideea a unor oameni tineri si cu putine responsabilitati, asa mi se pare mie acest,,traieste-ti visul”…ca sa o realizezi practic inseamna sa nu ai un loc de munca, o familie care depinde de tine, alte griji si probleme.Dar cei mai multi oameni au toate acestea si nu le pot lasa balta decat pe termen scurt,chiar daca le-ar place sa o faca…eh, vise!

    • Sper ca raspunsul meu sa nu fie considerat impertinent, insa as dori sa mentionez ca unii dintre noi au slujbe, altii sunt inca studenti. Ceea ce facem noi se numeste voluntariat si o facem cu mare drag. Ideea e ca intotdeauna vei gasi o cale prin care sa faci ceea ce iti doresti. Nu mai traim pe vremea comunismului cand totul era restrans. E adevrat ca nici acum nu traim in vremuri stralucite dar posibilitati totusi exista. Iar daca chiar sunt unii care nu pot (au familie, griji) nu inseamna ca noi facem ceva rau incurajand oamenii sa isi urmeze visele. Din punctul meu de vedere cei care nu au vise si sperante … s-o pun asa – pentru ce mai traiesc ? Numai pentru a se trezi, a merge la servici, a manca o paine, a se culca si a doua zi sa o ia de la capat ? Viata asta e mult mai mult decat atat. Numai bine !

      • Eu sunt de acord cu tine, ca de-aia am si scris. Pe maica-mea trebuie s-o mai convingi. 🙂
        Insa am inteles ca nu mai plecati toti … 😦

      • 🙂 Nu trebuia niciodata sa plecam toti, probabil asa reiese din context. Pe site apare la plural in ideea ca il facem hamal pe frate-miu si prin intermediul, oarecum, cu totii calatorim. E o aventura nu numai prin ceea ce se intampla pe traseu ci si prin ceea ce face echipa acasa. Cei care scriu trebuie sa se documenteze. sa vorbeasca cu oameni … Practic descoperirea are loc pe 2 planuri. Speram in curand sa apara si cel de-al 3-lea plan … implicarea oamenilor. Cei ce ne citesc pot contribui cu povesti, sfaturi …orice. Noi am dat tonul, sa vedem cat de mare o sa fie corul!
        PS Multumim de articol
        O zi faina sa ai 🙂

      • Asa reiese din context.
        Cand pleaca?

        O zi frumoasa si voua!

      • A plecat, e pe drum, diseara ajunge in Lugoj

  2. Mi se pare f tare chestia asta, chiar ma incearca un pic de invidie. Nu de alta dar e greu cu timpul..f greu

  3. Adina Gaciu Says:

    Super tare ideea,mult noroc!
    Visele si sperantele sunt ultimele la care trebuie sa renuntam,zice o persoana care s-a chinuit f tare sa devina pragmatica,sa se acomodeze cu aceasta societate “pt ca asa este normal si sanatos”,riscul este ca ajungi sa te asemeni unui robot…
    Cinste voua!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s

%d bloggers like this: