Downhill (neilustrat)

Miercuri parca era cand m-a intrebat Dragos daca vreau sa merg cu ei la Sinaia sa facem cateva coborari. Normal! am zis. (Precizez ca mai fusesem impreuna , cu telecabina pana la cota 2000 si de acole pe platou si forestiere, pe la Padina, inapoi in Sinaia). Am facut noi un fel de setup cu transportul bicicletei, cu intalnirea acolo (eu am plecat de vineri) si iata-ne sambata dimineata, la telegondola.

Acolo, agitatie marei, multi biciclisti, unii asteptand, altii coborand, altii bibilind ceva pe la utilaj. Insa toti aveau ceva in comun si diferit de mine. Aveu biciclete full suspension si casti full face. Ma rog, am mai vazut eu d-astia mi-am zis. Intre timp am aflat si cum se vor desfasura lucrurile – cu telegondola pana la cota 1400 si de acolo coboram pe niste trasee prin padure. Tipul cu care am urcat mi-a facut o scurta introducere despre cum se abordeaza coborarile, ca nu trebuie sa blochez franele, ca nu trebuie sa ma las in fata si in rest, cum simt. Apoi mi-a povestit cum a inceput el acum multi ani, cu o bicicleta fara suspensii deloc, apoi a trecut la alta si la alta si la alta si a mai cazut si a mai invatat si acum o are pe asta, o Supreme DH, dar bine, mie nu imi trebuie asa ceva, pot sa ma dau si cu altele, important e sa imi placa. Si oricum o sa mergem pe un traseu mai usor, caci si ceilalti sunt incepatori. In timp ce imi povestea, eu il studiam si asa am observat ca era “blindat” cu protectii la glezne, gambe, genunchi, picioare, coate, antebrate si incheieturi si, binenteles, cu casca full face. hmm…

Imi intrase un strop de frica in oase caci constientizam diferenta clara inte noi, atat din punct de vedere al bicicletelor (aeu m o Univega Alpina stock), dar si din cel al echipamentului (eram in pantaloni scurti si tricou, a si casca d-aia standard), insa m-am mai autoimbarbatat cu ideea ca la noi oricum e moda de a cheltui o gramada de bani pe echipament (fie biciclete, fie camere foto, fie masini puternice si asa mai departe) si doar o fractiune din buget pe imbunatatirea performantelor personale (ca se cere efort si asta nu se poate cumpara). Desigur, o sa fie o diferenta, dar eu o sa merg mai incet, o sa fiu mai atent si o sa vedem. Si asa am ajuns sus plin de indoieli, dar hotarat sa nu renunt.

Traseul a inceput destul de brusc, adica am intrat in padure parasind drumul forestier dupa cateva sute de metri. Acolo, o poteca ingusta serpuind printre copaci. Frig, nu ploua, dar era inorat, pamantul nu era alunecacios, dar era bine umezit. Am mers in spatele lui, parca mai prinsesem ceva curaj, cand brusc a devenit abrupt. Abrupt ca nici pe jos n-as fi coborat pe acolo. El mi-a explicat cateva chestii si s-a dus jos in trei secunde, lin si curat. Dau si eu sa ma bag dupa el si culmea reusesc, poate nu la fel de lin, dar am primit felicitari. Dragos ne privea din urma si zambea intelegator.

Mai parcurgem asa cateva portiuni, parca mai plate si nu la fel de inguste, mai dam un bustean din drum, mai aruncam niste pietre si imi zic “hai domne ca se poate si nu e nevoie de cine-stie-ce!”. Mai urmeaza o coborare in fata careia stam sa ne gandim (adica eu), aleg o varianta, o abordez si cad. Nu rau, nu ma lovesc deloc, dar o mai abordez o data convins ca nici cu loviturile astea nu e asa grav. Parca a doua oara am reusit, nu mai stiu, am mai incercat o data pe alta parte si aproape ca am trecut deci eram ok, clar!

Dupa o portiune abordabila ajungem la o noua coborare tehnica formata din 2-3 curbe succesive, apoi 1.5 – 2 metri de plat, o alta coborare extrem de abrupta (un mal rupt de apa) care se termina in forestier. O trece omu destul de usor, eu ma dau jos, o parcurg la pas, si imbatat cu succesul anterior, decid ca nu e complicat si ca o fac pe toata din prima, adica pana in forestier). Ajung cumva la portiunea plata, ma pachinez, franez prea mult si ma dau peste cap. Cad pe piept, fara sprijin in maini, fara amortizare, dar si fara sa imi cada bicicleta in cap. Ma ridic, ma pipai, respir mai greu, dar sunt ok, nici o costa rupta, nici macar o julitura. Doar plin de pamant pe hainele proaspat achizitionate cu o zi inainte. Asta e, continuam (evident n-am coborat malul rupt de apa) si intram iar in padure. De acum imi invatasem lectia – pe unde nu ma simteam in stare o luam pe jos, taras-grapis, cu bicla pe langa mine, nu ma mai riscam aiurea. Mi-am mai facut niste ajustari, am lasat saua mai jos, la fel si franele, am mai desumflat putin rotile si am continuat.

Am terminat treseul pana la telegondola, ne-am marit grupul, am urcat iar, si am inceput din noua traseul. Am trecut de portiunile astea si am ajuns la una noua (pe care initial nici nu imi trecuse prin cap s-o abordez). Cum era asta: destul de abrupta (nu foarte), facea legatura intre cele doua laturi ale unui ac de par in coborare (il taia), iar jos se termina in santul de pe marginea drumului. Mi-au explicat baietii – cobori usor, nu franezi sa blochezi rotile si la sant lasi bicicleta sa dea in el, se va contracta furca si te va trece peste el foarte usor. I-am vazut si pe ei cum au trecut si intr-adevar parea natural. Mi-am luat inima in dinti, doar eram la a doua tura, si am inceput. Am coborat usor si la sant am lasat furca sa isi fac treaba. Rezultatul – m-am dat iar peste cap, de data asta pe pietrele din drum si cu bicla cazand peste mine. M-am lovit pe partea stanga, de sus pana jos, la umar, la cot, pe piept, la bazin, la picior, la genunchi si pana jos, pe gamba. Eram tot plin de zgarieturi, unele mai naspa, altele doar cu impact vizual, cert e ca ma durea de muream.

A lucrat furca, mi-au explicat ei, dar e prea scurta. Adica e de 100, in timp ce ei aveau de 200. “Pai bine, dar n-ati vazut asta de la inceput?!”  imi venea sa le zic. “Da-te o tura cu a mea” zice unul “sa vezi cum treci”. Auzi, dupa ce cazusem de ma sparsesem, cand eram speriat si tremuram tot de durere, el voia sa ma mai dau o data. Am crezut ca glumeste! Numai ca nu glumeau si au insistat pana m-am mai dat o data. Si inca o data. Si inca o data si cu bicicleta altuia si asa mi-am dat seama ca echipamentul face diferenta. Adica cu ale lor am trecut de parca era o movilita, nici n-am simtit ditamai santul, am iesit din el de parca nu era acolo. Suspensia spate (care la mine nu e) tine rotile pe sol si flexeaza bicicleta cat sa preia socul. Franele pe disc nu blocheaza rotile la fel de usor/repede ca v-brake, simteam ca am mult mai mult control. Sau poate era din cauza cauciucurilor mai late, mai moi si cu profil special. Ghidonul lor era mai lat (de 72) permitand mult mai mult control al balansului si usurand revenirea in punctul de echilibru. Nu mai zic de dimensiunea si calitatea suspensiei fata, care este vioara intai. Mda, echipamentul a facut diferenta!

Imi dau seama ca daca voi continua cu sportul asta, experienta de sambata nu va fi atat de importanta cat sa merite un post asa lung si ca daca citeste unul care face downhill regulat rade de se caca pe el,  dar ce vreau sa spun este ca echipamentul poate sa insemne mult. Nu se poate folosi un utilaj in alt scop decat cel in care a fost creat, iar daca se foloseste si cineva are succes, este total intamplator si nu se poate fundamenta o teorie pe asta. Protectia este obligatorie. Indiferent cat de rar, cat de sigur sau cat de incet se desfasoara o activitate. Nu e nevoie decat o singura ocazie ca sa regret din tot sufletul lipsa ei, consecintele putand fi foarte grave. Cam astea sunt concluziile, a fost o lectie buna, cu invataminte consistente si fara urmari tragice. A fost distractiv, incitant si didactic. Sper sa mai am parte!

Advertisements

2 Responses to “Downhill (neilustrat)”

  1. sa stii ca am citit tot articolul si am zambit 🙂 mi-a fos relatata povestea de catre unul dintre participanti si inca nu era f sigur daca vei mai incerca o experienta similara f curand…s-a speriat la a doua cazatura, desi nici el nu a fost lipsit de urme, unele mai adanci decat altele…peste cateva luni va insotesc si eu 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: