Sirnea iarna

A fost una dintre cele mai interesante zile petrecute in ultimul timp. De fapt au fost doua zile daca socotesc si seara de vineri cu partida de biliard.

Am plecat pe la 4 dimineata din Bucuresti pentru ca la 7:40 rasarea soarele. Am ajuns pe la 7 am gasit locul, ne-am pregatit si am inceput sa fotografiem in stanga si-n dreapta. Nu mai era intuneric, iar lumina reflectata de zapada, luna si cerul rosu dinaintea rasaritului creau o atmosfera crespusculara. Urmele din zapada sub foma de linii si diagonale dadeau posibilitatea crearii a zeci de cadre dintre care nu stiam ce sa aleg mai intai. Plus planurile, tarcurile, acoperisurile, formele inzapezite, detaliile… parca eram in povesti! Cerul devenise mov liliachiu si prevestea ceva.

Pe la 7:30 se luminase bine, sclipiri jucause se miscau la tot pasul prin zapada, chiciura inflorita pe garduri parea pusa cu mana de Craiasa Zapezilor, iar crestele albe dinspre miaza-noapte se inrosisera ca niste torte, intai intr-o parte, apoi din ce in ce mai mult pana ce “focul” s-a raspandit de la un capat la altul al culmii.

 

Nu stiam ce sa fotografiem mai intai, alergam de colo colo si ne invarteam in toate directiile. Cate un latrat de caine prevestea ca satul incepea sa prinda viata.

Apoi brusc s-a intamplat ceva care a schimbat toata perspectiva – a rasarit soarele. Intai incet, timid ca o luminita de deasupra celeilalte creste, apoi in cateva secunde intensitatea s-a schimbat exponential si odata cu ea au inceput sa apara umbrele lungi si grave, Miile de sclipiri, vaile aburinde si rotocoalele de zapada de pe musuroaiele de cartite se vedeau altfel acum.

Satul se trezise, iar mugetele vacilor  infometate acompaniate de danganitul talangelor eru semnalul ca ziua isi intrase in drepturi…

Mai pe la 9:30 ne-am rupt cu greu de acolo si am incercat sa mergem pe una din crestele mai inalte unde zapada incarcase brazii pana la refuz. Nu ne-a dat voie; acoperise si drumul, nu doar brazii, insa pana unde am ajuns a fost suficient pentru niste panorame. Pe la 12 am terminat si cu deblocatul masinii inzapezite si dupa ce-am servit o ciorbita “de strut” am luat-o incet spre casa prin Dambovicioara. Iarasi peisaje fantastic de frumoase acoperite de zapada, iarasi cascade de sclipici scuturandu-se din pomi, iarasi efecte de lumini printre ramurile copacilor si umbre lungi de brazi albi sau tarcuri de lemn…

Vrajit taram, rupt parca din alte timpuri si totusi atat de usor de accesat.  Cred ca e plina tara de alte astfel de locuri, pacat (sau poate nu) ca nu le stim sau ca nu avem timp de ele…

Advertisements

5 Responses to “Sirnea iarna”

  1. Frumoasa imaginea. Bravo !

  2. Buna ziua Dle Florin
    Mai postam si noi ceva anul asta sau gata… nu mai facem nimic?!
    Este vineri si ai doua zile in care poti sa ne surprinzi cu fotografii si poate si un articol daca vrei matale… Asteptam, asteptam…
    Zi frumoasa si lu mata si lu Canon…

  3. Mai postam si noi ceva…???

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: