Archive for May, 2011

despre viitor

Posted in alb-negru, excursie, Fotografii, iarna, munte on 31 May 2011 by florinpanait

despre autodistrugerea de zi cu zi, despre dezradacinarea spirituala, despre stergerea filelor de istorie, despre pierderea reperelor si mersul in cerc, despre nepasare si ignoranta… cateva imagini de la sarmisegetuza regia

fara explicatii, fara implicatii, fara comparatii, fara consecinte, cu litere mici, ceva conjunctii si fara predicat.  ca de atat a mai ramas…

nu conteaza, e fiecare pentru el. fiecare om nu fiecare popor.

Baile Herculane

Posted in alb-negru, excursie, Fotografii, munte, primavara, viata on 27 May 2011 by florinpanait

Tot cu ocazia de maraton am vizitat si ce a mai ramas din statiune.

Intr-o discutie de-un ceas, un proprietar de pensiune din zona mi-a rezumat asa ultimii 20 de ani: s-a intamplat exact ce se intampla cu o vaca pe care o mulgi fara sa ii dai mancare, fara sa ii pui un acoperis deasupra capului, practic fara sa o ingrijesti. Pana la urma moare…

Acum poate asta era si ideea pentru ca daca vaca nu e a ta iti convine sa primesti un timp lapte fara sa faci nimic, iar cand nu mai ai ce mulge o dai gratis unui tabacar si primesti si tu de-o ciorba… Logic, nu? Ca in bancul cu politistul care invata logica…

Vaca insa face parte dintr-un sistem impreuna cu alte vietuitoare – mici si neinsemnate – care au si ele vieti, familii, vise si care depind de ea… Incepand de la fermierul, care a crescut-o cu sacrificii, dragoste si cu dorinta de a o vedea candva mandra si frumoasa, continuand cu furnizorii lui care se chinuie sa ii ofere cele mai bune furaje, apoi cu infrastructura care s-a dezvoltat pentru si impreuna cu vacuta fermierului si terminand cu vizitatorii, care vin din toata lumea s-o vada cum creste si sa guste o gura de lapte bogat in sulfuri vindecatoare de boli.

a, si ar mai fi un mic amanunt, respectiv cadrul natural care ii gazduieste pe toti intr-o simbioza placuta simturilor si fara de care nimic nu ar fi posibil. Dar pe ea, pe natura aici am gasit-o, ni se pare normal s-o folosim ca si cum ar fi a noastra, sa-i modificam forma sau chiar s-o distrugem daca ne sta in cale. E un dat si deci un neapreciat.

Astfel, scopul de business formeaza de fapt o comunitate cu raporturi sociale ce transced valoarea banului sau bunastarea materiala a cuiva. Ia nastere un sistem complex, un lant trofic sau poate chiar un mic univers, care nu mai apartine unui om si pe care nimeni nu il poate trata doar ca pe o masina de facut bani. Teoretic, pentru ca practic nu doar se poate, dar asta se si intampla, iar ce se vede in Herculane dovedeste acest lucru. Herculane e doar un exemplu, poate nu cel mai de impact din istoria noastra recenta. Baile Tusnad, Felix, Olanesti, statiunile de pe litoral, industria prelucratoare de metal, agricultura, Valea Jiului, Rosia Montana, padurile… practic tot ce-am mostenit de la blamatul Ceausescu si predecesorii lui a fost distrus sau lasat sa moara…

O vorba zice ca pestele de la cap se impute si nu cred ca dezastrul de la Herculane este exclusiv “meritul” diversilor “capitalisti”, care “s-au descurcat” dupa revolutie. Asa cum nu cred ca ne dispar padurile pentru ca le fura hotii sau ca spaga din vama nu poate fi controlata sau ca Dominique Strauss-Kahn a fost arestat pentru viol sau ca americanii lupta pentru pacea in lume.

E tot un lant trofic si la nivel global, o lupta continua pentru resurse naturale, control si dominare, din care unii ies mai invingatori decat altii. Chiar si numai pentru faptul ca nu isi distrug propria natura, ci prefera sa dea niste bani la Romanela pentru cateva mii de tone de lemn sau sa restaureze trei case si doua balti pentru alte tone de aur si tot ies invingatori. Si e normal pana la urma sa fie asa; cine nu prefera sa cheltuie niste bani in loc sa stea cu gunoiul in casa? Intrebarea este ce ne deosebeste pe noi de ei, de noi alegem mizeria, resturile, poluarea sau saracirea? Ce ii determina pe altii sa munceasca cot la cot pentru vaca lor, sa reziste presiunilor globale si sa lupte mai pana la capat decat noi. Cum fac ei sa aiba si paduri si aer curat si industrie si turism si respect pentru ceilalti si atitudine pozitiva si viitor pentru copiii lor?

Singurul raspuns pe care il gasesc este legat de istoria pe care cred ca si-o cunosc, pretuiesc si indragesc. Istoria le da identitate, le spune de unde vin, cine sunt si incotro trebuie sa mearga, de ce trebuie sa respecte legile si de ce sa isi protejeze natura si resursele.

Avem si noi istorie, personalitati, realizari, monumente si cetati. Avem cultura, artisti si creatii cunoscute pe tot mapamondul. Am avut o vatra a satului, obiceiuri si sarbatori. Si chiar si Biserica are partile ei bune. Si cu toate astea pierdem lupta dupa lupta, ne sabotam intre noi si ne vindem corporatiilor pe dolari si masini de lux. Sa fie lacomie? Prostie? Lipsa de viziune? Infantilism intelectual? Sau poate n-am avut jucarii cand am fost mici, cum zicea cineva pe-o banda…

Nu e o poveste cu happy-end, nici macar nu s-a terminat, dar, desigur, o sa fie bine…

Hercules Maraton

Posted in alb-negru, excursie, Fotografii, munte, portret, primavara, sport on 24 May 2011 by florinpanait

De fapt ultra-maraton pt ca a avut 44 de km. Si montan (3000 m diferenta de nivel).

Am participat pasiv ca suporter al unui prieten si nici macar acest rol nu mi-a fost foarte activ. Vineri seara la inscriere era lumea multa si toti mancau macaroane. Pe marginea drumului masini, in poiana corturi, in parcare grupulete rasfirate, dar unite de o pasiune comuna (alergatul, nu macaroanele!). Pe fundal se auzeau instructiunile pentru maine, in rest liniste si o ceata subtire care cobora usor pe Valea Cernei. Ne-am inscris (ma rog, mai mult Dragos), am mai stat de vorba cu niste cunoscuti, am baut o bere si am plecat la culcare.

Dimineata la start parca mai multa lume si clar mai multa galagie. Unii mai relaxati, altii mai incordati, femei si barbati, tineri si varstinici la un loc isi faceau incalzirea de dinaintea cursei. S-a dat startul si au luat-o la goana spre padure, iar eu la vale spre Herculane (asta e alt subiect). Peste vreo 5 ore m-am infintat la Finish sa il trag pe Dragos in poza ca doar de-aia venisem. Aici perceptia s-a schimbat pentru ca el a intarziat putin, iar eu vrand-nevrand am intrat in contact cu atmosfera, pe care incerc sa o reproduc prin cateva imagini caci cuvintele nu-mi sunt suficiente.

Am fost si eu la munte de cateva ori, am facut poate 3000 de metri diferenta de nivel intr-o zi, dar mi-a luat 12-14 ore. Si cand am terminat eram terminat. Si n-am alergat niciodata nici macar 10 km la rand. Ma uitam la oamenii astia care veneau dupa 5-7 ore si incercam sa imi imaginez ce te poate determina sa faci asta si, mai important, ce te poate determina sa reusesti sa termini. Ca nu cred ca e vorba doar de conditie fizica. Cititi pe blogurile lor (chiar si Dragos mai posteaza din cand in cand).

Nu stiu daca e buna ca activitate pentru corp (cica n-ar fi fost proiectat pentru asta), dar clar e buna pentru spirit. Si pentru spectatori, eu petrecand  o dupa-amiaza excelenta in compania acelor necunosti. Sper sa fie un aport pozitiv si pentru Herculane, mai da lumea pe acolo, mai cheltuie un ban si poate incet, incet… dar asta e alt post…

Mai multe imagini, evident pe facebook.