O fapta buna

Descrierea Asociatiei Pro Vita o gasiti pe blogul lor, scrisa limpede, fara PR sau marketing, insa cursiv si deosebit de coerent. Cred ca e scrisa chiar de Preotul Stefan Valentin, dar nu suna deloc duhovniceste si cele cateva minute de lectura sunt rupte pur si simplu din viata.

Eu am ajuns la ei impreuna cu niste prieteni al caror scop era sa sa duca haine si daruri copiilor, iar pentru mine era un bun prilej de plimbare, fotografiere si o altfel de socializare.  Aveam niste asteptari, dar ce-am simtit acolo si mai ales dupa ce am plecat, nu s-a regasit printre ele. Nu conteaza la ce ma asteptam, dar am fost primiti nu doar cu zambete si bucurie, dar si cu un fel de rabdare pioasa, cu dragoste si nevoie de dragoste, cu curiozitate si poate resemnare.  Nu s-au facut prezentari poate pentru ca majoritatea mai fusesera sau poate pentru ca eram asteptati, dar cred ca de fapt nu a fost nevoie de introducere. Copii au fost foarte deschisi, perioada de tatonare a durat putin si relatiile de prietenie s-au legat usor si sincer. Se vedea in privirea lor ca nu aveau nimic de ascuns, nu se temeau si nu se simteau decat in largul lor, insa fara a fi obraznici sau teritoriali.  Nu cred ca erau fermecati de jucarii sau dulciuri, nu cred ca nerabdarea cu care scotoceau in pungile de hartie sau mandria cu care le carau de colo-colo se baza pe inascutul simt al proprietatii.

Cred ca dorinta de cunoastere era ce ii determina sa caute, se uitau atenti in toate directiile, preocupati sa nu care-cumva sa rateze vreo surpriza sau vreo jucarie, dar nu mi s-a parut ca doreau sa fie a lor, ci doar sa stie despre ce e vorba. Cautau parteneri de joaca cu care isi imparteau jucariile si dulciurile, voiau sa placa, sa fie in centrul atentiei, se uitau insistent in ochii celor mari de parca incercau sa inghete clipa stiind ca jucariile or sa ramana acolo, dar oamenii vor pleca…

De felul meu sunt destul de cinic si nu cred intr-o lume mai buna, nu ma astept in viitor la o viata dreapta, la tratarea in mod egal a tuturor oamenilor sau la protejarea naturii. Le consider fraze de Miss World sau de politician incepator.

Insa faptul ca un om a pus in aplicare o forma de convietuire si intrajutorare, care nu desparte copilul de mama si care ii poate permite oricarei femei sa aleaga inainte de a-si abandona copilul, faptul ca acolo se formeaza nu doar o familie, ci poate o societate si ca aceasta societate nu are la baza ratiuni economice ci sentimente umane, acest fapt ma face sa ma gandesc ca sunt totusi micro gesturi care pot crea macro schimbari…

Restul imaginilor, pe Facebook.

Advertisements

2 Responses to “O fapta buna”

  1. Eu am niște rețineri asupra ideii de “sentimente umane”. Poate ce au ei acolo tocmai sentimente umane nu sunt, ci altceva. Ce anume, nu știu dacă s-a definit până acum.
    Oamenii nu sunt sfinți și intențiilor lor bune sunt manifestări rare în forme altruiste.

    Astfel de micro societăți s-au mai creat. Unele au ajuns un fel de religii sau chiar religii.

    Mă bucur că voi ați adus un zâmbet în plus pe fața acelor prichindei.

    Speranță există mereu. Bine în lume va exista mereu. Lumina nu dispare în întuneric niciodată.

    Dar par a fi tot mai rare, încât să ajungem să scriem astfel de pagini. Sunt excepții, când ar trebui să fie regula.

    PS. Felicitări pentru achiziție.
    PS2. Adresa de mail este suspendată temporar, dacă mi-ai mai scris ceva acolo, n-am avut cum să citesc. Se mută domeniul cu totul la un nou proprietar.

    • N-am mai dat pe aici de atat de mult timp ca mi-a uitat browserul parola …
      In principiu stii ca sunt de acord cu tine, dar ma preocupa din ce in ce mai putin acest aspect. Natura mi se pare mult mai interesanta.
      Nu ma intereseaza (chiar deloc) daca mai exista speranta, nu cred ca o apreciem atunci cand se intampla si deci nu o meritam (ca specie). Intr-un fel cred ca chiar imi doresc sa primim niste palme dupa ceafa sa ne dam seama cat suntem de patetici, dar probabil cine ar putea sa ni le dea nu e interesat…

      Acolo m-am dus pentru poze, dar la sfarsit am plecat si cu alte impresii pe care am zis sa le scriu ca poate le-oi citi mai incolo.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: