Archive for July, 2011

Foto-tur in Retezat – o experienta deosebit de interesanta

Posted in excursie, Fotografii, lectie, munte, Retezat, vara on 9 July 2011 by florinpanait

Nu pot sa trec la subiect fara o mica introducere cu cateva detalii irelevante, dar la amintirea carora ma cuprinde un zambet ce se intinde pana spre  urechi.

Cum ziceam cateva posturi mai devreme, la Fotogenica l-am cunoscut pe Mihai Moiceanu si practic tot atunci am hotarat ca o sa particip la foto turul dansului din Retezat (21-26 iunie), deci despre asta este vorba (nu inca, dar in principiu…).

Primul detaliu este reprezentat de constientizarea pierderii portofelului la 10 minute pana in iesirea din Bucuresti. Dupa alte 5-10 minute de gandire si razgandire m-am intors acasa, am luat niste cash (bine ca aveam!), mi-am facut copii dupa acte si am plecat. Dupa ce am iesit din Bucuresti mi-am anulat toate cardurile (mai putin cel de salariu care era gol) si m-am pomenit cu o senzatie inexplicabila de libertate. N-aveam decat banii de la mine, nu aveam acte si peste cateva ore urma sa nu mai am nici semnal la telefon pentru 5 zile.

Detaliul nr doi:  motorul diesel de 2.2 produs de Mitsubishi (masina mea – cu motor de 2.2 produs de PSA – era in service si cea de schimb avea motorul asta de care zic).  Este pur si simplu din alta categorie. Cuplu mai mult decat iti trebuie, consum mai mic decat de astepti, suierat de turbo de mers la suflet si silentiozitate de bun simt. As zice ca are un nr prim de clase –  nu stiu daca 3 sau 5 – peste cel PSA. Dar are si un mare dezavantaj:  nu se vinde cu cutie automata…

Dealiul nr trei: Tirgu Jiu si ale lui sensuri giratorii dupa semafoare. Adica stai la stop (ca e rosu), astepti un timp, se face verde si pleci, nu? Da, dar peste trei metri te opresti ca urmeaza sens giratoriu si vin masini din stanga pt ca li se pune si lor verde in acelasi timp (logic, nu?) si trebuie sa le dai prioritate. Mie mi se pare aproape de culmea cretinitatii, dar cica ar mai fi si in alte orase desi n-am intalnit…

Detaliul nr patru: Defileul Jiului, o dragoste mai veche si drumul spre Hateg, o dragoste mai noua. Masina sta binisor pe curbe, se vede ca nu-i convine, dar suporta docila balansul si transferul de mase. Traficul destul de lejer ma facea sa apas pedala din ce in ce mai tare, Ducu Berti canta in gura mare cu geamurile deschise, doar ESP-ul se mai cerea dezactivat, ceea ce am si facut. Asa am ajuns la o medie de 78 km/h pe defileu, nu rau pt un SUV de aproape doua tone, cu jante de 15 si fara valente sportive, dar si cu rezervorul gol golul la Petrosani…

De la Petosani spre Hateg e un drum care da un alt sens conceptului de condus. Am dansat practic cu masina pe muzica lui Florin Chilian si a lui Frank Sinatra (este singura forma de dans pe care o agreez).  Ea avea rezervorul plin, eu mancasem un sandvis, zbuciumarile de pe defileu erau de domeniul trecutului, iar cand a inceput Angela Similea sa ne cante Un albastru infinit parca ne venea sa ne luam zborul spre norii asezati cu mana pe fundalul de safir. Apropo, cerul din Bucuresti e un val pe ochii locuitorilor sai. Sa nu credeti ca asa arata el in mod normal…

O intrebare pe care de atunci inca o regasesc prin ganduri: sigur norii nu sunt pusi pe cer in primul rand din considerente estetice? Pentru ca aratau intr-un asa fel incat nu puteam sa accept ca ei de fapt au alt rol si asta este doar o consecinta care s-a nimerit sa fie…

Ma rog… Am ajuns in scurt timp la barajul Gura Apelor, ne-am grupat, am ajuns si la Poiana Pelegii, am intins si corturile si l-am ascultat in sfarsit pe Dl Moiceanu despre ce urma sa facem maine si zilele urmatoare. Dar asta in alt post…