Archive for the Retezat Category

Foto-tur in Retezat – o experienta deosebit de interesanta

Posted in excursie, Fotografii, lectie, munte, Retezat, vara on 9 July 2011 by florinpanait

Nu pot sa trec la subiect fara o mica introducere cu cateva detalii irelevante, dar la amintirea carora ma cuprinde un zambet ce se intinde pana spre  urechi.

Cum ziceam cateva posturi mai devreme, la Fotogenica l-am cunoscut pe Mihai Moiceanu si practic tot atunci am hotarat ca o sa particip la foto turul dansului din Retezat (21-26 iunie), deci despre asta este vorba (nu inca, dar in principiu…).

Primul detaliu este reprezentat de constientizarea pierderii portofelului la 10 minute pana in iesirea din Bucuresti. Dupa alte 5-10 minute de gandire si razgandire m-am intors acasa, am luat niste cash (bine ca aveam!), mi-am facut copii dupa acte si am plecat. Dupa ce am iesit din Bucuresti mi-am anulat toate cardurile (mai putin cel de salariu care era gol) si m-am pomenit cu o senzatie inexplicabila de libertate. N-aveam decat banii de la mine, nu aveam acte si peste cateva ore urma sa nu mai am nici semnal la telefon pentru 5 zile.

Detaliul nr doi:  motorul diesel de 2.2 produs de Mitsubishi (masina mea – cu motor de 2.2 produs de PSA – era in service si cea de schimb avea motorul asta de care zic).  Este pur si simplu din alta categorie. Cuplu mai mult decat iti trebuie, consum mai mic decat de astepti, suierat de turbo de mers la suflet si silentiozitate de bun simt. As zice ca are un nr prim de clase –  nu stiu daca 3 sau 5 – peste cel PSA. Dar are si un mare dezavantaj:  nu se vinde cu cutie automata…

Dealiul nr trei: Tirgu Jiu si ale lui sensuri giratorii dupa semafoare. Adica stai la stop (ca e rosu), astepti un timp, se face verde si pleci, nu? Da, dar peste trei metri te opresti ca urmeaza sens giratoriu si vin masini din stanga pt ca li se pune si lor verde in acelasi timp (logic, nu?) si trebuie sa le dai prioritate. Mie mi se pare aproape de culmea cretinitatii, dar cica ar mai fi si in alte orase desi n-am intalnit…

Detaliul nr patru: Defileul Jiului, o dragoste mai veche si drumul spre Hateg, o dragoste mai noua. Masina sta binisor pe curbe, se vede ca nu-i convine, dar suporta docila balansul si transferul de mase. Traficul destul de lejer ma facea sa apas pedala din ce in ce mai tare, Ducu Berti canta in gura mare cu geamurile deschise, doar ESP-ul se mai cerea dezactivat, ceea ce am si facut. Asa am ajuns la o medie de 78 km/h pe defileu, nu rau pt un SUV de aproape doua tone, cu jante de 15 si fara valente sportive, dar si cu rezervorul gol golul la Petrosani…

De la Petosani spre Hateg e un drum care da un alt sens conceptului de condus. Am dansat practic cu masina pe muzica lui Florin Chilian si a lui Frank Sinatra (este singura forma de dans pe care o agreez).  Ea avea rezervorul plin, eu mancasem un sandvis, zbuciumarile de pe defileu erau de domeniul trecutului, iar cand a inceput Angela Similea sa ne cante Un albastru infinit parca ne venea sa ne luam zborul spre norii asezati cu mana pe fundalul de safir. Apropo, cerul din Bucuresti e un val pe ochii locuitorilor sai. Sa nu credeti ca asa arata el in mod normal…

O intrebare pe care de atunci inca o regasesc prin ganduri: sigur norii nu sunt pusi pe cer in primul rand din considerente estetice? Pentru ca aratau intr-un asa fel incat nu puteam sa accept ca ei de fapt au alt rol si asta este doar o consecinta care s-a nimerit sa fie…

Ma rog… Am ajuns in scurt timp la barajul Gura Apelor, ne-am grupat, am ajuns si la Poiana Pelegii, am intins si corturile si l-am ascultat in sfarsit pe Dl Moiceanu despre ce urma sa facem maine si zilele urmatoare. Dar asta in alt post…

Advertisements

Excursie cu familia

Posted in castele, chei, excursie, Fotografii, munte, pesteri, Retezat, viata on 27 August 2010 by florinpanait

Contextul a fost organizarea unei iesiri cu parintii (ambele seturi), mai radem, mai glumim, mai socializam, ca familia e celula societatii si noi mitocondriile ei. Destinatia aleasa ca obiectiv (aveam unde sa stam gratis) a fost Campu lui Neag, o localitate de la poalele Retezatului.

Am ajuns vineri pana in pranz, ne-am acomodat cu locul, ne-am odihnit o leaca, am facut unii o tabla altii un traseu de o ora ca atat am avut chef (Lore ?!) si seara am servit aproape cel mai bun gratar din viata mea (cel mai si cel mai bun a fost in Maramures, de revelion).

Sambata program lejer: trezirea pe la 8-9, mic dejun cu ochiuri si omleta afara in curte, apoi o usoara plimbare cu masina spre Castelul Corvinilor. Locul e interesant, se renoveaza spre a deveni obiectiv turistic la standarde europene (sper), insa calea e lunga si anevoioasa. Pretul biletului e decent, reversul medaliei este ca in fiecare incapere vizitabila (cred ca sunt doar 6-7 in total) s-a plantat un prilej de cheltuit bani, parca e mall nu castel. De la cantareti care nu cer nimic (dar au in fata o cutie cu bancnote), la magazine cu suveniruri exagerat de scumpe, spre boutique-uri cu obiecte turistice (30 de lei o harta a zonei!!) si pana la mici supermarketuri cu chinezarii, turcisme si alte cele fara nici o legatura cu castelul. Inteleg ca obiectivul turistic „trebuie sa produca”, dar chiar asa?

Ma rog, pana la urma tot e bine ca nu e rau. Regimurile politice anterioare au fost atat de preocupate de valoarea istorica a Corvinilor incat au trantit o exploatare miniera cativa metri mai incolo.Ma mir ca nu trecea vreo banda transportoare de minereu chiar pe deasupra castelului, sau poate trecea cine stie…

Dupa vreo doua ore si cateva imagini am plecat spre Deva sa vedem si Cetatea, daca tot eram in zona. Numai ca era inchisa fiind in curs de renovare. Am servit o ciorba de varza cu afumatura ca la Deva (vedeti concluzia postului) si am plecat inapoi spre casa.  Si fiindca nu era suficient de tarziu, am zis sa mai incropim un traseu spre cascadele de pe Cheile Vaii Mari. Se ajunge din sosea, dupa Campu lui Neag, urmand indicatorul spre Cabana Buta, la prima bifurcatie (dupa aprox 1 km) se alege dreapta (e o masa de lemn, iar drumul spre cabana merge in stanga), iar la a doua bifurcatie unde drumul e deja poteca (dupa vreo 700m) se alege stanga.

Traseul nu e marcat, merge pe partea stanga a cheilor si sunt in total 5 cascade, din ce in ce mai spectaculoase. S-o fi vazut pe mama cum se catara pe bolovani, cu poseta pe umar si incaltata in niste expadrile potrivite pentru orice, numai pentru traseul asta nu. Tare! Nu am mers mare lucru, a fost o plimbare sanatoasa si care ne-a facut pofta de mancare. Peisaje extraordinare la imbinarea dintre stanca si padure, cuibare de apa, stropi si muschi alunecos, iar pe fundal, zgomotul oscilant al caderilor de apa. Frumos!

Duminica dimineata am plecat tot pe la 9, dupa omleta si curatenie si ne-am oprit la Pestera Muierilor. Mi-a placut calmul ghidului, coerenta explicatiilor presarate cu poante si puterea vocii. Nu mi-a placut modul de vizitare al romanilor (cred ca ar trebuie sa se faca niste cursuri si pentru asta) si lipsa de informare cu privire la drumul de intoarcere de la iesirea din pestera (noroc ca stiam ce ma asteapta). Pe de alta parte, Pestera Muierilor este un alt loc deosebit, cei peste 900 de metri de traseu turistic pozitionand-o pe locul nr 1 in clasamentul celor mai lungi pesteri de la noi din tara.

La intoarcere am mancat la Trei Stejari, un … restaurant cred ca e… la capatul de vest al Horezului. Nu recomand nimanui.

In concluzie, imi amintesc de o discutie cu niste prieteni, cand eu sustineam frumusetile tarii, diversitatea naturii si minunatia locurilor, iar ei imi aminteau de servicii, sosele, responsabilitate. Adica de lipsa lor. Adevarul e ca ce e natural in tara e deosebit de frumos, insa cand intrii in contact cu latura economica a turismului… mai bine nu intrii.

Pentru cine se documenteaza in vederea gasirii de obiective naturale, vreau sa evidentiez un site extraordinar, cu informatii atat de multe ca nu imi vine sa cred ca sunt gratuite, cu o revista comprehensiva si, culmea gratuita, si care zice asa:

Muntii si relieful Romaniei sunt cu mult mai spectaculoase si incarcate de inedit decat invatam/aflam la scoala, facultate sau din 99% dintre sursele tiparite si internet. Ne straduim sa va aratam locuri extraordinare si informatie la zi despre ele.

Adresa: www.romania-natura.ro